|
|
Atentie : Textul de mai jos este doar un preview al referatului! Pentru varianta printabila care poate sa contina imagini sau tabele apasa butonul de 'download' !!!
Glossa
Glosa este o poezie cu forma fixa, alcătuita dintr-un număr de strofe egal cu numărul versurilor din prima strofa. Începând cu a doua strofa se comentează fiecare vers al strofei-tema, ultima reluând, ca o concluzie, pe prima in ordinea inversa a versurilor.
Poezia lui Eminescu reprezintă o culme a creaţiei sale. Prin conţinut, poemul are valoare filozofica, gnomica, constituindu-se intr-un adevărat cod de cunoaştere, de etica, cu valoare de generalizare maxima.
Motivul central este al lumii ca teatru asociat cu ideea dezolării; iar detaşare, izolarea, indiferenta sunt atitudini pe care poetul le asimilează fiinţei ce depaseste nivelul omului comun.
Deşi Eminescu se autodefineste ca fiind poet romantic, măiestria artistica a acestei creaţii consta tocmai in clasicitatea ei, ce reiese in primul rând din respectarea regulilor pe care le impune o poezie cu forma fixa.
Inca din prima strofa, considerata strofa-tema a poeziei, unde verbele sunt puse la “prezentul-etern “, cititorul intra in contact cu adevăruri general-valabile, exprimate 2 cate 2.
Ca si in “Scrisoarea I”, “Revedere”, sau “Oda (in metru antic)” poetul meditează asupra perisabilitatii timpului:
“Vreme trece, vreme vine
Toate-s vechi si noua toate”
Cea de-a doua strofa conţine codul de reguli si sfaturi conform cărora cel mai important lucru este cunoaşterea de sine si respingerea fericirii efemere. Pentru a atinge aceste idealuri, drumul vieţii trebuie mereu luminat de raţiune.
Acest referat a fost vizualizat de 92 ori
|
Voturi: 
|
|